Pe o zi însorită, Antonio Iliescu și cu mine ne-am dus la Buzău.

La Buzău, am întâlnit un câine pe nume Eminescu. Era foarte vesel.

Câinele Eminescu era maro, cu ochii mari și negri, și labe jucăușe.

Am decis să explorăm peștera din munții Buzăului. Era răcoroasă și întunecată.

Înăuntrul peșterii era un aparat ciudat. Nu știam ce era.

Antonio a descoperit că aparatul era magic și putea să facă lucruri uimitoare.

Ne-am așezat în peșteră să ne gândim la ce putem face cu el.

Antonio a zis că putem folosi aparatul pentru voodoo. Am râs.

Nu știam ce era voodoo, dar părea o idee amuzantă.

Am hotărât să plecăm acasă. În drum ne-am jucat cu Eminescu.

Câinele Eminescu ne-a condus acasă. Era atât de drăguț.

A fost o zi fantastică în care am descoperit un secret magic în Buzău.