Eminescu a trăit într-un sat mic și avea mulți prieteni. Iubea să se joace cu ei.

Ei construiau castele din nisip și își imaginau povești fantastice toată ziua.

Într-o zi, prietenii lui s-au gândit să construiască o cetate mare din ramuri și frunze.

Eminescu și-a folosit imaginația și le-a spus o poveste fascinantă despre eroi și zâne.

Prietena lui cea mai bună, Ana, asculta cu atenție și râdea la fiecare replică.

Seara, prietenii s-au adunat în jurul unui foc pentru a spune povești la lumina stelelor.

Eminescu a continuat să spună povestea și toți au fost fermecați de cuvintele lui.

Paul, un alt prieten, a adăugat detalii amuzante la poveste, iar toți au râs.

La final, toți erau obosiți și au adormit gândindu-se la poveștile auzite.

A doua zi, Eminescu și prietenii lui au decis să înceapă o nouă aventură.

Ei au explorat pădurea și au descoperit o pajiște plină de flori colorate.

Eminescu a adunat prietenii și au hotărât să inventeze încă o poveste minunată.